Beius Bihor

Photo: BIU

Comuna Budureasa este  situata în partea sud-estica a judetului Bihor, la poalele versantului de vest al Muntilor Bihorului, delimitata la nord de satul Cresuia, apartinând comunei Curatele, la est de Statiunea balneo-climaterica Stâna de Vale, la sud de satele Ferice si Saud, apartinând comunei Buntesti, iar la vest de  satul Mizies si orasul Beius, la o distanta de 12 km. Drumul judetean 764/A face legatura între orasul Beius, centrul comunei Budureasa si Stâna de Vale, traversând dealurile domoale ale Buduresei . Între Mizies si Budureasa, drumul amintit strabate un  frumos con de dejectie, ce s-a format în pontian, poate cel mai frumos din tara, iar între Budureasa si Stâna de Vale strabate un alt frumos con de dejectie , Dealul Mare, la o altitudine de 550 m. Din zona primului con de dejectie, Mizies – Budureasa, îsi etaleaza maretia muntii nostri : Dealul Mare, Vârful Poienii, Magura Fericii, Cornul Muntilor, Piatra Boghii, iar spre sud  Masivul Bihariei . Satul  Budureasa se observa abia când ajungem în vârful Sacaturilor.

Expeditia internationala de explorare speologica si subacvatica “Laos 2010″

Aventura noastra se inscrie intr-o suita de explorari deja efectuate de numeroase echipe de diverse nationalitati, incepute de aproape un secol in Provincia Khammouane din Laos-ul Central.

Aceasta expeditie se va desfasura in perioada ianuarie – februarie 2010 si are ca scop cercetarea prin mijloace tehnice specifice a sistemului carstic din zonele Mahaxay, Hin Boun, Xe Bang Fai.

Dificultatile unei astfel de expeditii sunt numeroase ele fiind legate de particularitatile masivului Khammouane: clima, jungla, morfologie exocarstica si distante.

Organizarea unei asemenea expeditii necesita cunoasterea tehnicilor de scufundare specifice mediului speologic submers. In acest mediu extrem profesionalismul si experienta sunt esentiale. O parte din membri echipei noastre au mai participat la scufundari in zonele de explorare.

O prima faza de recunoastere si explorare a siturilor de scufundare a avut loc in perioada februarie – martie 2006 (vezi diaporama Expe Laos 2006). Aceasta a permis confirmarea fezabilitatii proiectului si stabilirea mijloaceleor tehnice si materiale necesare. Alte doua etape premergatoare, in 2008 (vezi diaporama Expe Xe Bang Fai 2008) si 2009 (vezi diaporama expeditiei de prospectare Laos 2009), au fost necesare pentru consolidarea proiectului si stabilirea strategiilor de explorare.

La finalul expeditiei vom redacta un raport in care fiecare pestera va avea o descriere, o harta a galeriilor explorate in premiera, dificultatile intalnite, materialele si tehnicile folosite, fotografii pentru ilustrare si diverse studii hidrogeologice, biospeologice si arheologice. Un capitol important va fi reprezentat de posibilitatile de continuare a explorarilor, deoarece sunt prevazute noi expeditii in 2011 si 2012.

Expeditia regrupeaza numerosi parteneri privati din Franta si Romania care ne asigura un circuit financiar, logistic si de comunicare.

Expeditia este organizata de Asociatia “Geokarst Aventure” sub egida Federatiei Franceze de Speologie prin Comisia Relatii Internationale si Expeditii si de Federatia Romana de Speologie prin Comisia Explorari.

Sursa: http://ioanaax.blogspot.com/

Familia prof. Popa de la Colegiul Tehnic „Unirea” Ştei, Bihor are nevoie de ajutorul nostru.
Fiul lor Călin suferă de scolioză evolutivă gravă cu grad foarte avansat (140 grade) şi insuficienţă respiratorie, fiind operat pe cord şi dependent de stimulator cardiac. Deoarece spitalele din România nu au dotarea necesară pentru efectuarea acestei operaţii, singura şansă ca acest copil să ducă o viaţă normală este o operaţie pe coloană care se poate efectua la clinica SCHULTHESS KLINIK din Zurich – Elveţia.În urma demersurilor făcute conform procedurii, a primit acceptul în această clinică şi costurile.
Costul acestei operaţii este de 350000 franci elveţieni (aprox. 230.000 Euro). S-au făcut numeroase demersuri la Ministerul Sănătăţii, dar fără nici un rezultat. Copilul este pe zi ce trece tot mai grav, boala având o evoluţie galopantă.
Cu un Euro din partea fiecăruia, Călin poate fi operat în Elveţia pentru a putea duce o viaţă normală.
Număr Teledon apelabil din reţeaua Romtelecom
Număr de acces pentru: 1 EURO 0900 900 031
Sau în conturile deschise pe numele Popa Calin Ioan, la:
Banca BCR – Ştei Bihor
RON: RO41RNCB0037111319110002
EURO: RO14RNCB0037111319110003
Pentru detalii contactaţi-o pe mama lui Călin la adresa:
mamaluic@yahoo.com Tel.0740480321

Cu ocazia alegerilor parlamentare…, sa organizat în Sala mare a Primăriei Municipiului Beiuş, un spectacol artistic intitulat ”Să petrecem împreună”.

Photo: BIU

Duminică, 15 noiembrie, în sala Căminului Cultural “Teodor Cornea” din Meziad a avut loc lansarea cărţii “Satul Meziad Pagini de monografie”, scrisă de Mircea Miheş Petru Miheş, şi Livia Miheş Papiu.

Photo: BIU

Mircea Miheş

S-a născut în satul Meziad, la 25 mai 1944. Şcoala primară o face în satul natal, în primele două clase avându-l învăţător chiar pe tatăl său.

Ciclul gimnazial şi liceul le face la Beiuş, la Liceul „Samuil Vulcan. Urmează apoi Facultatea de Filologie, la Institutul Pedagogic de 3 ani din Oradea, în prima promoţie, având privilegiul de a studia cu universitari clujeni, de la Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Institutul Pedagogic de 3 ani din Cluj.

Încă din liceu a fost corespondent voluntar al cotidianului „Sportul popular”. După absolvirea facultăţii şi întoarcerea în satul Meziad, la catedra de Limba română a şcolii, colaborează la săptămânalul „Crişana”, colaborare care va dura peste 30 de ani. După revoluţie, nemulţumit de orientarea declarat profesenistă a ziarului, va începe colaborarea cu „Noua Gazetă de Vest” din Oradea, fiind o scurtă vreme şeful subredacţiei dib Ştei al acesteia. După desfiinţarea ziarului scrie la „Noua Gazetă de Vest”, apoi la „Jurnalul Bihorean”, cu care ţine legătura şi acum. La „Noua Gazetă de Vest”, pe lângă articole, susţine şi rubrica de „Cuvinte încrucişate”, câtă vreme a apărut hebdomadarul. Colaborează la „Jurnal de vacanţă” şi la „Rebus TIM”, conduse de regretatul Toma Michinici. Actualmente este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

La Meziad, cu ajutorul colegilor şi al unor săteni talentaţi, pune bazele unei formaţii de teatru de amatori, cu stagiune permanentă în localitate şi cu spectacole externe la Remetea, Beiuş, Vaşcău, Oradea şi în alte localităţi limitrofe Meziadului. În toată această perioadă a colaborat cu Teatrul de Stat din Oradea, colaborare ce nu va înceta nici după transferul, prin concurs, la Casa de Cultură a oraşului Ştei. Aici va fi primul director al Teatrului Popular „Miron Pompiliu.

Se transferă, din motive personale, la Exploatarea Minieră Bihor, de unde se va şi pensiona după 15 ani de muncă desfăşurată în grupa I.

Experienţa de viaţă dobândită pe parcursul vieţii în diverse domenii se reflectă, parţial, şi în cele două cărţi de proză scurtă umoristică publicate, „Un zâmbet în colţul gurii” şi „La taclale cu Nea Vasile”. În prezent lucrează la a treia carte, „Sancţionat pentru bună purtare”.

Împreună cu tatăl său, învăţătorul emerit Petru Miheş, cooptând-o ulterior şi pe sora sa, profesoara Livia Miheş Papiu, realizează lucrarea monografică „Satul Meziad – Pagini de monografie”, aflată în curs de apariţie la Editura Imprimeriei „Ex libris Hoffnung” din Ştei, a cărei lansare este preconizată în cursul lunii noiembrie 2009.

Legenda  grâului

Spun bătrânii din sat o legendă pe care o ştiu de la moşii lor, cum că ar fi trăit oamenii din Meziad în peşteră în vremurile de demult. Acolo-şi aveau casa şi masa şi trăiau din vânatul sălbăticiunilor pădurii, pe care le prindeau cu capcane sau cu arcul cu săgeţi. Şi era printre ei o fată pe care o chema Florica (sic).Într-o zi a alunecat de pe o stâncă şi şi-a rupt un picior, aşa că n-a mai putut merge la vânătoare cu ceilalţi oameni. Stătea singură în gura peşterii şi s-a târât să ajungă afară la soare, lângă stânca de la intrare. Stând ea acolo, a văzut o pasăre aşezată pe o creangă de fag. A pus mâna pe o piatră şi a azvârlit-o, ca să lovească pasărea. N-a nimerit-o, iar pasărea, speriată, a zburat. Florica a văzut că atunci când s-a speriat pasărea din cauza pietrei, a scăpat ceva din clonţ. S-a tras până acolo şi a găsit o sămânţă de buruiană cum nu mai văzuse până atunci. Semăna cu sămânţa ierbii, dar era mult mai mare. Atunci i-a săpat cu un surcel o groapă în faţă de soare şi a pus sămânţa acolo. A adus apă în pumni şi a udat-o. A udat-o aşa în fiecare zi, până când a crescut mare şi a făcut spic. A luat câteva boabe, le-a frecat în palmă şi a început să le mestece. A văzut că-s bune. Atunci le-a semănat iar pe celelalte şi a avut şi mai multe seminţe. Au văzut şi ceilalţi oameni că sunt bune şi au început să caute locuri pentru semănat.. Cu cât se înmulţeau boabele, cu atât le trebuia mai mult pământ, aşa că au părăsit peştera şi au început să-şi ridice colibe lângă holde. Sămânţa aceea era de grâu şi aşa a apărut pentru prima oară la noi şi i-a scos pe oameni din peşteră.”